“…aundi l’anima volerrìa turnari…”

Condividi il post:

Ricevo e pubblico, con piacere, una bella poesia scritta dal giovane Riccardo Pugliese, dedicata al suo paese: Panaia.

m.v.

La chiesa di Panaia

 Panaja
(Panaia di Spilinga, agosto 2016)

‘U suli d’u munti staci nescendu,
l’aceji e ‘i cicali vonnu cantari,
‘u silenziu, chianu si ndi stac’jendu,
si senti ‘u ventu e ‘u profumu d’u mari.

Jà intra, ‘nta chiju vecchju pagghjaru,
‘i mani esperti stannu a lavurari:
mani pruvati, ch’assai fatigaru,
chi mai, però, si stancaru d’amari.

Ma l’occhji guardanu ‘u ceuzu luntanu
chi janca e russa ndi faci ‘a mura:
cu sapi cu fu, ‘nto tempu cristianu
chi chistu annestò, ‘nta sta terra scura!

E quandu o’ tramuntu ‘u suli è luntanu
beji l’isuli si fannu avvidiri:
Lipari, Panarea, e ‘u vulcanu
chi da’ vucca ‘u fumu faci nesciri.

Fuma, fuma, caru vecchju Furcanu,
ca certu a tia no’ t’abbaca fumari!
Ch’u suli, partitu d’u munti arcanu,
arred’a tïa si vaci a curcari.

St’arburu anticu ‘a storia mi cunta:
‘i Greci sti semi a nui purtaru,
‘i Bizantini ‘i ficiru chjanta,
e ‘i Normanni c’u passiun’i crisciru,

e nui, figghji ì sta beniditta terra
‘i frutti ì sti pianti antichi pigghjamu
‘nte tempi ì paci e ‘nte tempi ì guerra
st’oliu e vinu boni ndi gustamu.

Quandu ‘a sira è scura, e senza vuci,
d’u campusantu chi faci spagnari,
ì Messina vidimu beji ‘i luci
chi duci amuri ndi vonnu mandari.

‘Ntantu sona tamburello, battenti
e ‘a duci lira, chi faci scialari;
e nui, misi tornu a stu focu ardenti
dassamu ‘i penseri e jam’a ballari!

Mò, terra mia, io t’aiu a dassari
terra antica, e china d’allegria,
aundi l’anima volerrìa turnari
e pi nommu u si ndi vaci chjù via!

Riccardo Pugliese

Print Friendly, PDF & Email

Commenti

comments

Lascia un commento

Vibonesiamo.it BLOG – Mario Vallone Editore is Spam proof, with hiddy
UA-40017135-1